Costurile de productie in activitatea unitatilor economice Adela Madalina ARSENIE-GHIMIS, Colegiul “Virgil Madgearu” Targu-Jiu
Locul si rolul deosebit de important pe care-l ocupa costul de productie in activitatea de conducere a unitatilor economice rezulta din faptul ca a calcula costul de productie inseamna a determina cu ajutorul unor procedee cheltuielile ce se efectueaza la nivel de intreprindere in scopul producerii si desfacerii unei unitati de produs, respectiv a intregii cantitati de produs. Costul de productie se calculeaza in orice domeniu de activitate, deoarece in fiecare activitate are loc un consum de resurse si astfel trebuie sa se cunoasca marimea cheltuielilor efectuate sau necesare si sa se actioneze in directia reducerii lor. Astfel, se poate spune ca orice activitate economica este ghidata de costuri.
Costul si costul de productie
Analiza activitatii economice, gestiunea resurselor impun studierea factorilor de productie nu numai in procesul alocarii si combinarii ci si in consumarea lor. Natura activitatii desfasurate, dimensiunile acesteia, precum si competenta si perspicacitatea intreprinzatorului sunt elemente care influenteaza volumul, structura si calitatea utilizarii factorilor de productie.
Costul, categorie economica universal acceptata, poate fi definit ca “parte a utilitatilor (marfuri, bunuri) care compenseaza consumul de mijloace de productie si forta de munca, in conditiile tehnice, organizatorice si de gestiune, in scopul obtinerii si vanzarii produselor, lucrarilor sau serviciilor cerute pe piata”.
Continutul costului este anexat consumului de factori care l-au ocazionat si care trebuie sa aiba o exprimare valorica pentru a putea fi urmarit si reflectat. Deci, costul reprezinta expresia valorica a tuturor factorilor de productie consumati pentru producerea si distributia bunurilor materiale, executarea de lucrari si prestarea de servicii.
Totalitatea consumurilor de valori, formate din materii prime si materiale, mijloace fixe, forta de munca, consumate intr-un proces de productie pentru obtinerea altor valori, formeaza costul productiei.
Acesta este unul din indicatorii de baza prin care se masoara efortul cu care se obtine un anumit efect la nivelul entitatii economice. Deci, putem aprecia ca este unul din indicatorii cei mai reprezentativi de caracterizare a eficientei economice.
In sens restrans, costurile de productie cuprind numai acele cheltuieli necesare, fara de care nu se poate obtine un produs, executa o lucrare sau presta un serviciu, adica cheltuielile privind materiile prime si materiale, combustibilii si energia, echipamentele si instalatiile si forta de munca. Deci, ele cuprind numai consumul de factori de productie necesari pentru producerea si desfacerea marfurilor si serviciilor.
Activitatea de fundamentare a optiunilor si deciziilor fiecarui producator are la baza costul; in situatia in care efectele sau rezultatele variantelor de proiect sunt identice, criteriul de alegere a variantei optime il reprezinta nivelul mai scazut al costului.
Profitul, rata rentabilitatii, valoarea adaugata reprezinta indicatori care au la baza costurile planificate (antecalculate). Acestea reprezinta un instrument deosebit de important pentru planificarea financiara interna.
Intr-un cadru competitional, marimea costurilor de productie determinate prin calcul constituie criteriul care sta la baza perfectionarii proceselor tehnologice, introducerea rationalizarilor si inventiilor in procesul de fabricatie, organizarea muncii si a productiei in general. Aceste elemente care apartin progresului, in economia intreprinderii impun urmarirea costurilor calculate periodic, in dinamica lor.
Mentinerea la un anumit nivel a potentialului de productie al unei intreprinderi a depins dintotdeauna de modul cum aceasta a reusit sa-si recupereze prin desfacere, costul bunurilor fabricate, iar diferenta dintre sumele incasate prin vanzarea produselor si costurile ocazionate de obtinerea si desfacerea acestora a stat la baza prosperitatii si ritmului dezvoltarii sale.
Pornind de la calcularea costurilor pentru fiecare unitate de produs si pentru intreaga productie, intreprinderea poate defalca pretul obtinut pe piata in partea care acopera toate valorile consumate pentru productie si desfacere si profitul intreprinzatorului. Astfel, rentabilitatea activitatii intreprinderii pe piata interna si externa poarte fi apreciata cu o mai mare precizie. De asemenea, organizarea calcularii costurilor pentru intreaga productie, dar mai ales pentru fiecare produs in parte, da posibilitatea compararii acestuia cu costul aceluiasi produs sau al unor produse similare fabricate de catre intreprinderi din acelasi grup, aceasta comparatie avand drept scop identificarea gradului de organizare al productiei, nivelul de inzestrare tehnica, gradul de calificare al fortei de munca, gradul de utilizare a fondului de timp etc.
Cea mai mare parte a valorii unei productii este reprezentata de costul acesteia si constituie un instrument principal in vederea cresterii sau reducerii pretului de vanzare a productiei. Deci, ne aflam in fata unei categorii valorice care executa un circuit propriu si indeplineste anumite functii economice. Cea mai importanta dintre acestea ramane compensarea valorica a resurselor necesare reproducerii conditiilor materiale si personale ale productiei.
Costurile de productie stau la baza elaborarii studiilor de fezabilitate privind infiintarea unor noi intreprinderi, ajutandu-i pe cei interesati sa se orienteze asupra eficientei economice a unitatilor preconizate, prin prospectarea pietei.
Functiile costurilor
In economia de piata, la nivelul unitatilor economice, costurile indeplinesc urmatoarele functii:
(a) identificarea in mod realist a consumurilor de resurse materiale, financiare si umane necesare pentru producerea fiecarei marfi si a productiei marfa in ansamblu;
(b) masurarea consumului de mijloace materiale si de forta de munca;
(c) calcularea unor importanti indicatori economici cu ajutorul carora se exprima eficienta activitatii economice desfasurate de fiecare unitate economica;
(d) influenteaza nivelul rentabilitatii deoarece exprima in forma baneasca nivelul cheltuielilor pentru obtinerea productiei.
Articolul poate fi consultat in intregime in numarul 4 al revistei.
