Garantii de stat vs. ajutoare de stat Natalia MARCOVICI, Mugurel-Alin MARCOVICI
In contextul actual, in care efectele crizei economico-financiare au avut un impact de netagaduit asupra tuturor statelor lumii, economiile statelor membre ale Uniunii Europene se confrunta cu dificultati serioase in mentinerea unui trend de crestere economica.
Impactul global al crizei financiare asupra economiei reale se resimte puternic, iar economia in ansamblul sau este afectata de o incetinire considerabila a cresterii, care loveste populatia, intreprinderile si locurile de munca.
Astfel de dificultati afecteaza nu numai companiile fragile, dar si societatile solide, care se confrunta cu o lipsa a creditelor. Aceste dificultati, nu numai ca afecteaza grav situatia economica a multor companii si a angajatilor acestora, dar si ingreuneaza realizarea investitiilor planificate, care din lipsa creditelor ar putea fi intarziate sau chiar abandonate.
Ca urmare a inaspririi conditiilor de creditare generate de actuala criza economico-financiara, Comisia Europeana (CE) a autorizat o schema de ajutor care este menita sa ofere sprijin societatilor care se confrunta cu dificultati. Schema permite autoritatilor sa acorde ajutoare sub forma de garantii subventionate pentru creditele de investitii si creditele pentru capital de lucru.
Ce este garantia de stat?
Garantia de stat este un angajament asumat de o entitate economica in numele si in contul statului, materializat intr-un contract de garantare, care acopera pierderea suportata de finantator, ca urmare a neexecutarii obligatiilor de plata. In general, garantiile sunt colaterale unui imprumut sau unei alte forme de obligatie financiara pe care o entitate juridica urmeaza sa o obtina de la un creditor.
Furnizorul acestor garantii de stat este Ministerul Finantelor Publice care, in numele statului roman, este autorizat sa acorde garantii de stat pentru imprumuturile contractate in vederea finantarii unor proiecte de investitii prioritare pentru economia nationala. Procedura de emitere a scrisorii de garantie de stat prevede parcurgerea de catre solicitantul garantiei a unor etape si pregatirea unui set de documente care este prezentat si supus spre analiza autoritatilor de stat si europene autorizate sa avizeze si sa aprobe acordarea garantiei de stat. La modul general, elementele procedurale pe care le presupune acordarea garantiilor de stat sunt cele mentionate in continuare.
In prima faza, in procedura emiterii garantiei de stat sunt implicate ministerul coordonator al sectorului de activitate al solicitantului garantiei de stat care emite scrisoarea de sustinere si incadrarea proiectului in strategia sectoriala, si Ministerul Finantelor Publice care emite avizul de principiu in vederea contractarii imprumutului. Dupa obtinerea avizului de principiu al Ministerului Finantelor Publice solicitantul garantiei depune o cerere insotita de o serie de documentatii si fundamentari la Banca de Export – Import a Romaniei EXIMBANK in vederea obtinerii avizului Comitetului Interministerial de Finantari Garantii si Asigurari (CIFGA) privind emiterea garantiei de stat.
Ca regula generala, orice garantie de stat acordata de catre un stat membru trebuie aprobata de catre Comisia Europeana. De aceea, Ministerul Finantelor Publice prin Consiliul Concurentei notifica Comisia Europeana asupra masurii de sprijin din partea statului si solicita emiterea deciziei Comisiei Europene de autorizare a Ministerului Finantelor Publice de a emite garantia de stat.
Este foarte important de mentionat ca in aceasta etapa se face o delimitare clara daca masura de sprijin din partea statului reprezinta garantie de stat sau ajutor de stat. Desi garantia de stat este in sinea ei un fel de ajutor de stat, totusi Comisia Europeana are criterii stricte de determinare daca masura de sprijin a statului reprezinta sau nu garantie de stat. Diferentele dintre cele doua forme de sprijin ale statului vor fi detaliate in continuare.
Dupa autorizarea Ministerului Finantelor Publice de a emite garantia de stat si dupa negocierea documentatiei imprumutului, Ministerul Finantelor, in calitate de garant, si beneficiarul garantiei, in calitate de garantat, incheie o conventie in care sunt stipulate drepturile si obligatiile partilor semnatare, inclusiv cele referitoare la plata comisionului de risc. In baza acestei conventii, Ministerul Finantelor emite scrisoarea de garantie in favoarea institutiei creditoare. Valoarea totala a garantiilor de stat care pot fi acordate intr-un an trebuie sa se incadreze in plafonul de indatorare publica, aprobat anual de Guvern.
Beneficiul unei garantii de stat este acela ca riscul asociat garantiei este suportat de stat. In mod normal, suportarea unui astfel de risc de catre stat trebuie sa fie compensata printr-o prima de risc. In acest sens se constituie fondul de risc pentru acoperirea riscurilor financiare. Cuantumul comisionului de risc se determina in functie de gradul de risc si se vireaza in contul fondului de risc de catre beneficiarul creditului garantat. Fondul de risc se gestioneaza de catre Ministerul Finantelor Publice.
Plata imprumuturilor garantate de stat se face de catre beneficiarul imprumuturilor. In cazul in care acesta nu-si poate onora obligatiile de plata, acesta va solicita Ministerului Finantelor Publice, in baza unei cereri si a unor probe justificative, sa plateasca sumele cuvenite creditorului garantat. In aceste conditii, Ministerul Finantelor Publice va efectua, din fondul de risc, catre institutia creditoare plata sau platile datorate de debitorul garantat.
Ce este ajutorul de stat?
In conformitate cu Tratatul Comunitatii Europene, ajutorul de stat este orice masura de sprijin acordata de stat unei entitati economice care distorsioneaza sau ameninta sa distorsioneze concurenta prin favorizarea anumitor intreprinderi. Prin urmare, ajutorul de stat este incompatibil cu mediul concurential.
Pentru ca o masura sa constituie ajutor de stat, aceasta trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa favorizeze anumite intreprinderi;
- sa fie acordata de catre Stat, de catre orice unitate adminstrativ-teritoriala sau orice alta entitate care gestioneaza resurse publice, indiferent de tipul acesteia;
- sa asigure un avantaj economic companiei;
- sa distorsioneze sau sa ameninte concurenta;
- sa afecteze comertul cu alte state membre UE.
Pentru ca interventia statului sa nu fie considerata ajutor de stat si sa poata fi eligibila pentru acordare, aceasta trebuie sa fie compatibila cu piata comuna, in sensul ca nu trebuie sa distorsioneze concurenta si sa afecteze comertul dintre statele membre. De asemenea, pentru a demonstra faptul ca interventia statului nu reprezinta ajutor de stat, autoritatile statului trebuie sa justifice ca interventia lor pe piata are caracter comercial si este similara comportamentului unui creditor/investitor privat care actioneaza in conditii de piata asemanatoare. Totodata, trebuie luate in calcul posibilitatile efective ale unei intreprinderi beneficiare de a obtine resurse financiare pe piata de capital, adica in ce masura acea intreprindere ar fi capabila sa obtina suma respectiva pe piata de capital privat.
Avantajul unei garantii de stat este acela ca ofera beneficiarului garantiei posibilitatea de a obtine conditii financiare mai bune pentru un imprumut in sensul ca beneficiarul garantiei poate obtine rate mai mici la dobanzile aferente creditului. In contextul crizei actuale, fara o garantie de stat, este destul de greu sau practic imposibil sa gasesti o institutie financiara dispusa sa imprumute. Uneori o garantie de stat poate ajuta o companie aflata in declin sa ramana operationala in loc sa fie lichidata sau restructurata, cu riscul de a denatura concurenta.
Articolul poate fi consultat in intregime in numarul 4 al revistei.
